Alta luna.Zilele mi se par din ce in ce mai seci...banale.Aceleasi lucruri care se repeta la nesfarsit ma sufoca.Ma scot din minti.Ma sperii gandindu-ma ca.. e posibil sa ajung la convingerea ca duc o viata programata. Inca astept acel "ceva" care sa ma invioreze.Sa ma trezeasca.As vrea ca timpul sa se opreasca .. sau sa ma trezesc undeva in viitor.Sa vad mai repede ce o sa ma schimbe..daca o sa ma schimbe ceva.Ma ingrozesc numai gandindu-ma ca as avea aceeasi perspectiva jalnica asupra vietii.Vreau sa nu mai gandesc.
Ganduri..ganduri.Si totusi de cateva zile ma obsedeaza o idee.As vrea ca cei pe care-i iubesc cu adevarat, sa stie acest lucru.Insa de fiecare data cand incerc sa ma apropii si sa spun :"te iubesc!"....totul se opreste brusc..Defapt eu ma opresc brusc.Mi se amesteca toate cuvintele, si un gol in stomac isi face simtita prezenta.Nu stiu ce ma opreste.As vrea sa aflu ..si totusi cred ca mi-e frica de un raspuns.Ma consolez apoi spunandu-mi :"Inca nu esti pregatita." ..Sunt constienta...e o prostie! Nu ai nevoie de pregatire pentru a-i spune cuiva.."te iubesc!" Dar mi-e teama..De ce? ..Nici eu nu stiu.. Si totusi, egoismul meu imi spune.. sa-mi mai acord putin timp.Da...stiu ca nu-l merit.
Credeam ca sunt singura care ezita sa spuna ce simte...incerc sa dau de inteles prin comportamnet ca iubesc,dar multi imi zic ca e altfel cand spui clar in fata"Te iubesc"...greu,inca lucrez la asta;))
RăspundețiȘtergere