Anatomia unui sentiment

Si poate ca structura e diferita. Un amestec ciudat de posesivitate si o incercare teatrala de a-l masca intr-un mediu sufocant. La capatul puterilor ea isi gaseste mereu adevaratele motive pentru care lupta. Fredoneaza si-si indeparteaza orice urma de vina. Niciodata n-ar recunoaste ca ea lupta numai pentru satisfacerea unui capriciu. Nu, n-ar recunoaste, pentru ca stie ca nu-i asa. Intotdeauna si-a considerat capriciile prioritati.

Ea are un dezvoltat spirit autocritic, de care fuge de fiecare data cand stie ca n-ar trebui s-o faca. Ii place sa-si testeze reactiile dar deseori ii e frica de consecinte. E responsabila, dar nu vrea responsabilitati. Cei din jur o vad o persoana superficiala si uneori ea se vede la fel. In astfel de momente nu-si condamna pisica daca o zgarie.

Ea nu stie ce vrea si nici n-ar vrea sa afle.