albastrul meu nu seamănă deloc cu cel
al oamenilor pe care-i întâlnesc
în vreuna din zilele cele şapte
ale vreunei săptămâni.
albastrul meu nu-i mat şi
nici, cumva, de-un translucid
marin
uşor de-amestecat cu albastrul celorlalţi.
din albastrul meu curg litere şi
-apoi cuvinte, ce
-mi pătează adânc în fiecare seară
craterele din degetul arătător
al mâinii drepte.
în albastrul meu ştiu să citesc
şi-n el braţele ştiu să mi se plimbe goale
fără să se piardă-ntr-o-ncordare
devenită
deja
culoare regală.
al oamenilor pe care-i întâlnesc
în vreuna din zilele cele şapte
ale vreunei săptămâni.
albastrul meu nu-i mat şi
nici, cumva, de-un translucid
marin
uşor de-amestecat cu albastrul celorlalţi.
din albastrul meu curg litere şi
-apoi cuvinte, ce
-mi pătează adânc în fiecare seară
craterele din degetul arătător
al mâinii drepte.
în albastrul meu ştiu să citesc
şi-n el braţele ştiu să mi se plimbe goale
fără să se piardă-ntr-o-ncordare
devenită
deja
culoare regală.
culoare regală, deosebită.
RăspundețiȘtergereIar albastrul îți îmbrățișează poeziile. Goale, cuvinte care nu-s îmbrăcate în sentimente false.
RăspundețiȘtergereîmbrăcate-n albastru, să se-asorteze cu aproape-iarna asta de-afară şi de prin mine.
ȘtergereCe frumos ai zis-o.
Ștergere