tăiere

nu știm să lăsăm sângele la uscat
și nici sufletul să-l scuturăm seara
-nainte de culcare
îmi întind pletele peste tot prin tine
îmi zici
să-ți eliberez măcar vreun trotuar de prin
minte, te golesc de sens și
apoi îți iau respirația s-o arunc peste
tot printre rândurile mele
fur
sunt o carte plină cu povești necitită
la timp
desenul nedeslușit de pe tricoul tău gri sau
motivul pentru care nu-ți alegi două șosete la fel
dimineața

ascultă
nu-mi mai încurca pulsațiile cu
ropotul ploii și caută-ți alt loc în
care să dansezi
templu? nu
oasele azi nu mi se sfărâmă și venele mele
nu te mai vor deloc

răbdare
când încheieturile mâinilor or să se
strângă și curățenia de toamnă
o să-nceapă
noi o să fim departe de
-orice stație de tramvai și gri înfășurat în oameni
învățați să respire și să-și păstreze carnea
doar pentru ei.