marți, 14 iunie 2011

i'll fight.

  Mi se pare stupid orice impediment pe care-l găsesc ori de câte ori se iveşte ocazia ca un lucru măreţ să-şi facă apariţia în propria-mi viaţă. N-aş putea să înţeleg de ce, de cele mai multe ori caut fel de fel de scuze, de banalităţi, care mă împiedică să schimb ceva în bine. Mă sperie schimbările. Mă sperie lipsa de încredere a persoanelor apropiate mie, şi aşteptările pe care şi le afişează toţi. Nu-mi place modul în care ei îşi formează o imagine a mea. Nu-mi place că ei permit tuturor prostiilor s-o afecteze, s-o ronţăie puţin câte puţin. Nu-mi mai plac ei şi mi-e teamă că într-un final n-o să-mi mai placă nici de mine.
 Şi ştiu că atunci, probabil o să gust din ură şi-o să le-o împărtăşesc.
 Nu vreau să-mi pară bine şi nu vreau să renunţ la ei.  

 Ei, însă, cum pot renunţa aşa uşor la mine? 

6 comentarii:

  1. lasă eşarfa să cadă şi vezi cine o ridică :)
    (frumoasă imaginea aleasă)

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc pentru sfat. :)
    totusi, momentan mi-e teama ca n-o s-o ridice nimeni si c-o s-o cam ia vantul. si cum alta esarfa de rezerva inca nu am, mai stationez putin.

    RăspundețiȘtergere
  3. n-ar trebui să-ţi fie teamă de vânt. cu eşarfă sau fără, fata din imagine e la fel de frumoasă.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. trebuie sa-ti spun ca, aveam o stare cat de cat aiurea si cuvintele tale m-au facut sa zambesc. multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu daca la tine e la fel, dar eu mi-am dat seama ca de fiecare data cand imi merge bine, parca ma fortez sa gasesc acel impediment care sa strice tot. Uneori regret, alteori nu. Poate reactia vine din subconstient si de fapt stim ca trebuie sa evitam ceva :* de tine trebuie sa-ti placa tot timpul si daca exista momente cand nu mai ai deloc incredere in fortele proprii, parerea mea este ca ar trebui sa vorbesti doar cu cei foarte apropiati de sufletul tau si sa nu lasi pe altii sa-ti vada impasul pentru ca... banuiesc ca stii cat de mult profita toti rautaciosii de astfel de stari ale tale >:D<

    P.S. mi se facuse chiar dor de blogul tau :*

    RăspundețiȘtergere
  6. diana, am stiut inainte sa citesc ce mi-ai scris ca vei intui perfect ceea ce gandesc. nu m-am inselat. :)
    poate pare ciudat, dar sa stii ca ma bucura faptul ca desi unele lucruri neplacute, pe care eu le scriu, le impartasesc si unii dintre cei care le citesc. cand le vad descrise de voi, in cazul de fata de tine, mi se par atat de simple, incat mai ca mi se intind buzele intr-un zambet.

    multumesc mult pentru ce-mi spui de fiecare data si sa stii ca si blogului meu i-a fost dor de tine:*.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce gândeşti?