astăzi vreau să-nvaţ să zâmbesc.
am să-mi umplu buzunarele
cu bucăţele din râsul, din clipitul,
din grija şi din armonia lor.
am să-mi împăturesc temerile într-un ambalaj de ciocolată
şi-am să dau naibii timpul cu fiecare ticăit.
apoi, cel mai probabil
am s-ascult o linişte continuă,
jucându-se printre versurile domnului Stănescu.
cel mai important e timpul pe care ti-l acorzi tie :*
RăspundețiȘtergere...din intamplare ,ratacind pe bloguri,am nimerit aici...la tine:)...si imi place:)...
RăspundețiȘtergere...fain,tare fain ce\ai scris...
@diana: sa stii ca asa e. pacat ca pana ajungi sa realizezi lucrul asta te neglijezi o perioada, cel putin in cazul meu asa a fost. :*
RăspundețiȘtergere@iulia: ma bucur c-ai ajuns la mine:) si-ti multumesc mult pentru ce-ai spus. :*
voiam sa-ti multumesc si aici pentru cuvintele frumoase, tot ce-am gandit pe moment a fost 'aww'. :)
RăspundețiȘtergeresi aici la tine imi place, cred ca suntem pe acelasi stil. continua :*/
multumesc si eu foarte mult. :*
RăspundețiȘtergere