Îmi dă o senzaţie plăcută, satisfăcătoare, aerul tare care-mi invadează plămânii. La fel şi vântul care-mi înţeapă fiecare părticică din corp. Întunericul, simplu spectator al sufletului meu înnebunit, mi-e indiferent. Totuşi în libertatea egoismului meu îl privesc cu-o oarecare nemulţumire-amestecată cu groază; n-ar putea aplauda demenţa gândurilor care se zbat aiurea-n mine. Cumva le-ar înghesui şi-apoi le-ar arde mocnit în el. Nu ştiu atunci ce-aş face. Aşa, fără micile mele suplicii, probabil aş adormi-n gustarea deplină a gloriei.
La naiba.'Ntr-un final, dimineaţa tot mi-ar împrăştia prin simţuri micile obsesii şi fiecare tabiet şi-ar prelua gradul de sfinţenie.
E exact la fel. Am trădat doar ciocolata simplă, cu lapte; si până şi asta mă face să regret.
Ai un mod atât de frumos de a scrie prin eleganța cuvintelor pe care le alegi. Foarte frumos (păcat că „frumos” sună atât de simplu, aș vrea să găsesc un cuvânt mai extraordinar care să-l înlocuiască)!
RăspundețiȘtergereiti dau un sfat: Nu mai bea ciocolata .. vad ca nu iti prieste.. Gaseste altceva de baut, vorbesc serios :))
RăspundețiȘtergerema fascineaza ideea postarii tale :). pentru simplu fapt ca n as putea sa o dezvolt eu.
RăspundețiȘtergere@Lamaitza: e prea "mare" cuvantul ales de tine, oricum. :)
RăspundețiȘtergere@Alyn: nu-mi prea place ciocolata calda. vorbeam despre ciocolata normala, cu lapte. si da, e probabil sa-mi pice prost uneori.. :))
@Nu: cand starea ta se regaseste in cuvinte, vin de la sine. :)