Îmi vedeam conştiinţa oglinita-n cerul senin şi-mi simţeam pielea zgâriată de iarba aproape uscată. Era un fel de pedeapsă, mă gândeam. La fel şi norii, care-mi acopereau păcatele spălate deja. Îmi puteam citi culpa cu uşurinţă, deşi printre genele mele leneş închise desluşeam doar pagini acoperite cu mâzgălituri neimportante care se înghesuiau cu încăpăţânare la mine pe retină. Plănuiam calm, ascultându-mi respiraţia regulată, felul în care de-această dată-mi voi atrage libertatea. Nu-mi cerea nimeni nimic şi nu voiam să dau nimănui nimic. Îmi ceream doar eu, lucruri de care-mi era frică, lucruri de care-aveam nevoie. Cerşeam seninul absolut al zilei mele de vară.
"Spre tine, Doamne, gândul îmi înalţ...
Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalţ
Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele..."
"Spre tine, Doamne, gândul îmi înalţ...
Nici flori, nici aur nu mi-ai pus în smalţ
Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele..."
*Camil Petrescu.
ce-i frumos si mie-mi place:x
RăspundețiȘtergereNiște vorbe atât de plăpânde și plăcute, foarte frumos scris! :)
RăspundețiȘtergere„deşi printre genele mele leneş închise”
RăspundețiȘtergereCe tare! ;))
îmi place mult textul.:)
as vrea sa-ti multumesc prin cuvinte mai marete, dar mi-e cam prea somn acum si-o sa ma rezum. sper sa-ntelegi ca venind din partea ta, privind felul in care tu scrii, aprecierea ta e o chestie buna. la urma urmei imi cititi in suflet si el momentan zambeste. :-? presupun. merci si noapte buna. >:d<
RăspundețiȘtergereAh, o apreciere flatantă pentru o avidă după linguşeli ca mine.
RăspundețiȘtergereScrii bine şi asta fără a se simţi vreun "iz de sudoare. Pentru asta şi nu numai, da, îţi răspund la îmbrăţişare. :)
...
RăspundețiȘtergerefara cuvinte.