Şi tind să cred că mi-am făcut un obicei din a dezamăgi. Mi se pare-atât de normal să-mi privesc nepăsarea oglindită-n ceşti de ceai diverse - un fel de.. repulsie aburindă. Numai gândul că mi-aş putea întinde-un zâmbet obosit pe faţă mă face să tremur de indignare.
-Bună, iţi pot oferi doar câteva decepţii amatoare. Mai vrei să mă cunoşti?:)
-Bună, iţi pot oferi doar câteva decepţii amatoare. Mai vrei să mă cunoşti?:)
Dacă nu mă înșel, tot timpul doare.
RăspundețiȘtergereparcă doare mai rău când îţi pasă, sau mă rog.. crezi măcar că-ţi pasă.
RăspundețiȘtergereDa, probabil pentru că atunci când îți pasă, pui în joc mai multe sentimente.
RăspundețiȘtergeree mai nașpa cînd ajungi să nu simți mai nimic față de tine. Nici ură, nici dezamăgire..
RăspundețiȘtergereDa, as vrea sa te cunosc. Iti raspund la intrebare pentru ca atunci cand am fost in situatia ta, as fi dat zile din viata pentru un raspuns.
RăspundețiȘtergerepăcat că unele răspunsuri vin prea târziu, când deja te-ai obişnuit c-o stare de dezgust continuu.
RăspundețiȘtergeretotuşi, aryna, îmi pare bine. :)
RăspundețiȘtergere