Domnișoara X are o gândire stranie și-un fizic la fel, după spusele cerlolalti. Îi place să creadă că-i inovatoare, relativ sociabilă și întotdeauna i se "pune pata" pe câte cineva, sau ceva. Își îngrămădește sufletul în lucruri mărunte și de fiecare dată uită să-l ia înapoi.
Știe perfect cum să piardă încredere și poate fi o sursă necondiționată de dezamăgire și regret. Domnișoara X e nepăsătoare, deseori manifestându-se prin ignoranță. Niciodată nu spune ce simte cu adevărat, însă ceilalți, restul oamenilor drăguți din jurul ei, reușesc cu ușurință s-o "citească" și s-o catalogheze. În urma unui dezvoltat proces de cunoaștere, în cele din urmă, populația normală, decide că unui asemenea fenomen îi este esențială singurătatea și i-o oferă acesteia îmbibată c-un oarecare sentiment de milă; sau dispreț. După spusele lor, este intitulat ca fiind un fel de "tratament" existențial.
Domnișoara X zâmbește apăsat, atunci când i se revelează o caracteristică definitorie a crudul ei caracter: ironia. Scrâșnește din dinți, pentru că probabil, e singura trăsătură autentică pe care n-ar putea-o nega.
După cum deja s-a conturat imaginea acestui personaj perfid, realizarea poveștii la persoana I, ar fi fără "dar" și "poate", inutilă.
Ui, parca m-ai fi descris perfect pe mine.
RăspundețiȘtergereAr fi foarte ipocrit din partea mea, dacă ţi-aş spune că mă bucur?
RăspundețiȘtergeree de rau.:|
RăspundețiȘtergereurât.
RăspundețiȘtergereTu ai scris postarea asta s-o citeasca cineva anume?
RăspundețiȘtergereE-o întrebare chinuitoare?
RăspundețiȘtergereProbabil textul în esenţă îţi sună a omagiu.
Pentru a-ţi satisface curiozitatea, în speranţa că ăsta-i măgulitorul motiv al întrebării tale, află că-i o simplă revărsare a unei indignări adunate în timp. Aş fi mult prea drăguţă să ofer cuiva emoţii atât de sârguincios muncite. Este?