anotimpuri.

"Nu ştiu cât a crezut Iov în al lui "Domnul a dat, Domnul a luat", dar ştiu cât cred eu în al meu "dracu să le ia pe toate". "

De când îl citesc pe Paler am început să dorm mai mult. Şi mai bine. Ba chiar am început să şi visez rareori.

Mă gândeam aseară, în timp ce scanam cu o disperare prefăcută titlurile într-aiurea ale unei cărţi, la cât de mult mi-ar fi plăcut să fi trăit într-un loc rece, fără prea mult soare, vară şi alte lucruri total intutile, după părerea mea.

Nu-mi place să cred că fac parte din categoria oamenilor care susţin cu o oarecare tărie că "le place ploaia"; n-am intenţionat de foarte multe ori să fac un "dans al ploii" sau mai ştiu eu ce. Nu-mi place nici categoria de iarnă; cea cu oameni aproape dezolaţi care-şi lasă zâmbetul la mâna lui Dumnezeu, la latitudinea unor amărâţi fulgi de zăpadă. 

Mie ştiu doar că-mi place aerul rece care-mi invadează plămânii şi vântul uscat care mă forţează să clipesc des. Felul în care-ţi simt mâna rece şi braţele strânse-n jurul meu, feţele palide cu zâmbete îngheţate, aburii albicioşi din fiecare respiraţie, liniştea şi pura nebunie a aerului care-mi zgârie geamul.

Pare cam anapoda să clasifici oamenii după astfel de lucruri. Imaginează-ţi că urăşti un om pentru simplu fapt că lui îi place vanilia şi ţie nu, sau multe alte distincţii mărunte. Destul de ciudat, într-adevăr.

Poţi să mă numeşti păcătoasă, dacă nu te regăseşti în lista gusturilor mele din ierarhizarea sezonieră de mai sus, dar asta ar însemna să uiţi că trăieşti într-o lume care judecă în general, după arome.

Ar fi destul de straniu acum dacă ţi-aş spune, că, deşi mă atrage anotimpul rece, nici îngheţata de vanilie nu-mi displace?