citeşti printre rânduri?

E-o seară înăbuşitoare şi-n cameră pluteşte un miros înnecăcios de fructe de pădure. Nu mi-a plăcut niciodată zmeura, ştii? Mă-ngrozeşte faptul că nu ştiu cum să-ncep să scriu despre tine. Mă-ngrozeşte vara, soarele şi persoanele care-mi amintesc de mine. Încep să mă sperie din ce în ce mai multe lucruri. Vreau o carte bună şi o ploaie. 

Lumânările parfumate întotdeauna mi-au inspirat un ambient ieftin, o stare de nesiguranţă, un fel de.. şantaj emoţional în aşteptare. 

Inutil, ieftin şi patetic. În ciuda tuturor esenţelor tari îmi miroase din ce în ce mai mult a frică.