joi, 12 iulie 2012

relativ infam.

N-aş putea pretinde desăvârşire. Perfecţiunea mi-ar părea probabil anostă, în urma preţurilor existenţiale. Aş privi-o asemeni unui spectacol de teatru ieftin, dintr-un scaun îmbrăcat în catifea al unei săli fade de spectacol. În timp ce-aş nesocoti valoarea sublimităţii, m-aş afla pesemne în încercarea de-a caligrafia perfect în minte o definiţie a cuvântului "supliciu" - termen lacom apreciat de cei ce nicicând nu se vor recunoaşte-a fi nebuni.




Cedez din absolut la nesfârşit, 
Cerşind din propria-mi josnicie un minut continuu de noiembrie..

2 comentarii:

Tu ce gândeşti?