joi, 20 septembrie 2012

priveam răsăritul
şi-mi imaginam copiii mici
cum merg de-a buşilea.
ştii?
reveriile matinale, întotdeauna
îţi întorc sărutări înapoi
pe retină.

4 comentarii:

  1. E atata liniste la rasarit. Dupa cateva minute incep furnicile sa iasa din casele lor pentru a se indrepta spre servici.

    RăspundețiȘtergere
  2. E-atâta viaţă la răsărit! După câteva minute, începe să moară totul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci, jos pălăria pentru această replică. E genială.
      Și poezia îmi place. Chiar așteptam să mai scrii ceva.

      Ștergere
    2. Şi eu aşteptam ceva să mă facă să scriu :).

      Ștergere

Tu ce gândeşti?