Mă-ntreb care-o fi diferenţa dintre morţi şi persoane care mor zilnic pentru tine. Îmi închipui c-am murit pe săturate pân-acum. Şi nu o singură dată. Mă-ntreb dac-am atins performanţa să mor de două ori pentru aceeaşi persoană, pentru că, Dumnezeule, eu am îngropat pân-acum oameni de zeci de mii de ori. Ar fi interesant să-ţi spună fiecare la ce oră ai murit pentru el, să-ţi înainteze respectuos acuzaţiile sufletului pe care l-ai secat şi-apoi să dispară. Să te trezeşti într-o dimineaţă cu o inimă rănită la uşă care să-ţi reproşeze cu o voce piţigăiată că sufletul pe care tu probabil l-ai uitat e-acum în convalescenţă şi că doar tu eşti vinovat. Să ai apoi şansa unei învieri, zic - sau ceva.
Aş avea grozav nevoie de-o agendă portocalie... ştii, să nu-mi uit datele morţii şi-nvierii.
Probabil morţii măcar nu-s nebuni. Sau poate sînt. Poate că-şi plâng şi ei nebunia-n eternitate sau poate regretă-n chinuri că n-au muşcat din ea cu nesaţ nici măcar o secundă.
Curios lucru.
" să nu-mi uit datele morţii şi-nvierii."
RăspundețiȘtergereMoartea e o cantitate de amar ce zace-n fiecare.Versurile tale de un dramatism coplesitor mi-au amintit de cuvintele maestrului Adrian Paunescu: "Cred ca nu e moarte moartea, ci un fel de neputinta de a spune ce vezi".
Se prea poate. Întotdeauna omul are tendinţa să asocieze moartea cu infinitul, nu? Poate e fix opusul - ceva foarte limitat, restrâns.. ceva restrâns chiar în propriul suflet.
RăspundețiȘtergereMurim de atatea ori in timpul vietii: cu fiecare regret, cu fiecare iubire neimplinita, cu fiecare neputinta.
RăspundețiȘtergereŞi înviem singuri, sau ne învie cineva?
RăspundețiȘtergereEu tot astept sa ma invie cineva. Si daca nu m-am sinucis pana acum, inseamna ca inca sper.
ȘtergereTu crezi ca ne putem invia singuri?
Neah, nu prea putem face nimic. Sîntem mici, goi și insignifianți.
ȘtergereŞi nu e ciudat cum două persoane mici şi insignifiante se pot învia reciproc?
RăspundețiȘtergereCât de ieftin e cercul ăsta vicios.