anatomie.

m-am întrebat deseori de ce-n cărţile de-anatomie n-apar stele,
când ele strălucesc în mod atât de firesc prin oameni.

dimineţile, ei adună toate stelele-n priviri,
pentru ca mai apoi, serile,
să şi le reflecte-n firele de păr rătăcite prin perne.

poţi vedea cu uşurinţă însă,
la cei speciali
cum stelele stau frumos tipărite-n pigmentul pielii,
sau cum cele mai timide,
se-ngrămădesc sfios printre oase.

biologia probabil
nu ştie încă să vorbească despre toate cerurile.