invitaţie

Întotdeauna scriu serilor, muşcăturilor de buze, clipitului ce miroase-a teamă sau timpului ce nu mai trece - sau ce trece prea repede. Întotdeauna mă-ntreb sau îmi ordonez frumos în articulaţiile uşoare ale fiecărei litere orice curiozitate, neştiinţă sau frustrare. Caut răspunsuri şi-apoi mă-ntreb din nou, în faţa unor lucruri capsate de inimile şi minţile multora, îmi spun; şi-apoi le scriu.

N-am gândit niciodată să scriu despre cineva. N-am avut cuvinte. Se citesc probabil şi se numără în mod firesc toţi ce-au trecut prin viaţa mea, în paginile-mi dezordonate. Se întrezăresc, zic, în toate locurile lipsă, în toate cuvintele tăiate-n cele mai ciudate moduri, în filele cele din urmă, sau înghesuiţi în coperţi.

Ştiam probabil de-atunci c-ascund portrete-ntre pagini.
O să le las şi-acum să-mi bântuie fiecare cuvânt, până-n momentul în care oamenii or să-nveţe să se citească.
Singuri.