dar să nu-ţi fie frică

Între 

a-mi împrăştia gândurile-n palmele tale şi-a-mi răsfira sărutările-n mintea-ţi

n-am reuşit niciodată s-aleg

înainte ca timpul s-alerge şi să câştige-n demenţa sa

maraton după maraton.

Mi se-nchid cerurile de toamnă

la-nceputul verii

şi nici braţele, nici ochii

nu-mi mai rămân deschişi

să vadă alte bucăţi de atrii şi ventricule

aruncate

prin buzunarul de la piept, mereu pătat cu cerneală

- 

jertfe ale fiecărui asfinţit ce urmează.