marți, 29 octombrie 2013

al optsprezecelea ţipăt

zilele de luni
m-au înecat stupid în urletele femeilor
cu psihic putred
şi-anatomie incompletă.

fără voci dulci de sfârşit de săptămână
-n care
toată toamna se perindă scorţişoară,
liniştea mea moare
topindu-se
închinându-mi lacrimi seci pline de pământ
şi aruncându-se-n faţa uşilor închise.

notele-ncep să se-ngroape de-acum
puţin câte puţin,
mai mu(l)te ca niciodată.



3 comentarii:

  1. Mă bucur că ai mai scris. Îmi place enorm de mult poezia.

    „închinându-mi lacrimi seci pline de pământ” - genial

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc! Mă bucur că m-ai citit. Mi-era într-un fel dor să mă mai perind pe-aici.

      PS: Nu ştiu dacă-ţi mai aminteşti, însă mi-ai recomandat nişte cărţi de Paler. Şi un ceai drăguţ. Well, a trecut ceva timp de când am terminat cărţile şi finally, am descoperit şi ceaiul. Îţi mulţumesc şi pentru asta! :)

      Ștergere
    2. Da, îmi amintesc și mă bucur că ți-au plăcut :)

      Ștergere

Tu ce gândeşti?