nouă, ştiu că-ntr-o zi
universul a-nceput să ne dicteze
şi-am scris mot-a-mot
asemeni copiilor mici.
dar chiar şi-atunci
ne-am aruncat priviri stinghere
prinse pe furiş
peste capetele şi ochii strâns închişi
ai altora
stâlcind propoziţii
şi uitând cratimile
dintre bătăile inimilor.
haide,
închide-mi numaidecât buzele
şi leagă-mi mai bine cuvintele
acum când n-ar mai putea fi
niciun paragraf.
azi
îmi alunecă literele şi mă pierd
într-o linie de pauză fluidă
undeva
înainte de tine
când oricum n-aveam niciun înţeles.
Pentru ca nu ti-am mai lasat un comentariu de mult iti spun acum ca esti asa de speciala ca ma topeeesc dupa tine :>
RăspundețiȘtergereTe topeşti cu mine*, spre fericirea ta
Ștergere