când mama mi-a fiert frunzele
şi rădăcinile, uscate zgâriindu-mi
răul şi ceaiul,
am ştiut că se face din nimic
leac pentru orice muşcătur-adâncă
sau tristeţe lăturalnică.
petele de ani, rupturile fără de oameni
pline de păcat
au rămas nevindecate
aşteptând să-mi vadă conştiinţa furând ceva
din meseriile femeieşti
în dimineaţa vreunei judecăţi.
şi rădăcinile, uscate zgâriindu-mi
răul şi ceaiul,
am ştiut că se face din nimic
leac pentru orice muşcătur-adâncă
sau tristeţe lăturalnică.
petele de ani, rupturile fără de oameni
pline de păcat
au rămas nevindecate
aşteptând să-mi vadă conştiinţa furând ceva
din meseriile femeieşti
în dimineaţa vreunei judecăţi.
Am simtit esenta...
RăspundețiȘtergereglad you did
ȘtergereAsta e una dintre cele mai bune poezii scrise de tine. Și e una care îmi place foarte mult. E foarte matură.
RăspundețiȘtergeremulţumiri, Sergiu! sfârşit de decembrie cât mai .. potrivit sufletului tău să ai! :)
ȘtergereSă știi că probabil va fi. Mi-am ales ca sfîrșitul de decembrie să-l petrec în redacție, așa că voi fi întotdeauna ocupat cu ceva.
ȘtergereÎn rest, îți urez și ție un sfîrșit de decembrie pur și simplu liniștit :) .