câţiva paşi distanţă

lui A.

Nici nu mai ştiu bine când am început să te uit,
dacă ochii tăi
sau ai mei
erau cei deschişi
şi dacă lacrimile tale
sau ale mele
erau cele care-mi alergau în jos, peste buze.
Nu mai ştiu urmele niciunui contur
dacă mâinile tale
sau ale mele
erau împreunate nepăsător pe străzi fără direcţii
sau erau degetele singure
cele care se sfărâmau
într-o încercare de regăsire
a unei chiromanţii perfecte.
Nu mai ştiu să recunosc pulsaţiile
dacă ale tale
sau ale mele
scăpau din lanţuri ritmice la fiecare oră fixă
şi-şi închipuiau că dorinţele
se-mplinesc normal în cursul zilei
fără alte sfinţenii nocturne
sau rugi trimise stelelor căzătoare.
Nici nu mai ştiu când ai început să pleci
dacă erai tu
sau eu
cel care-a învăţat să meargă la timp
păşind cu dreptul
peste tot ce-am reuşit să simţim
cumva
vreodată,
nici nu mai ştiu bine când.