tăceri fără moarte

îţi conturez trăsăturile feţei printre firele de păr, iubire;
şi asemeni aripilor unor fluturi
care bat necontenit aerul şi ţi-l alungă de pe buze,
îmi mor şi plasele agăţate în timp
de pereţii stomacului,
spânzurându-se pe rând
de grinzile mitice ale unei singure zile
trăite pe pământ.

îţi zic: bună, azi te iubesc altfel