se surpă toți pereții sălii ăsteia vișinii și
bucăți din conferință mi se prăbușesc zgomotos
peste sinapse
"vreau să beau niște apă de la tine dintre oase"
citisem
mi-e sete și-am doar o cafea
nu știu să mă uit la oamenii ăștia
nu știu să mă uit la oameni
nu știu să mă uit
nu știu
deja ne zâmbim reciproc
frumos
așa o femeie o s-ajungă-n rai. știu
una care-a ajuns
alaltăieri
gleznele-ncep să-nțepe
aer rece care se cațără
sus, sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu ce gândeşti?