mă ustură pielea și
-ncep ochii să-mi lăcrimeze nopți
constelații și zile care n-au ajuns să fie
trăite
port pe mâini amprente ale
oamenilor pe care nu vreau să-i cunosc și-n glas
port cuvinte aduse de-acasă-n prima zi
-n care-am învățat că gândurile se nasc fără să moară
scheletu-ncepe să scrâșnească și
-ncep să cadă din urmă boabe de cafea
cărți citite pe jumătate și suflete moarte
nu din Gogol
ci dintr-un capăt al ființei
în celălalt
număr înainte să respir și
fiecare cuvânt scris dintr-o obligație
sau alta
-mi rămâne bătut în piele și-așteaptă dat
de pomană vreunui surdo-mut
sprijinit de gardul bisericii.
-ncep ochii să-mi lăcrimeze nopți
constelații și zile care n-au ajuns să fie
trăite
port pe mâini amprente ale
oamenilor pe care nu vreau să-i cunosc și-n glas
port cuvinte aduse de-acasă-n prima zi
-n care-am învățat că gândurile se nasc fără să moară
scheletu-ncepe să scrâșnească și
-ncep să cadă din urmă boabe de cafea
cărți citite pe jumătate și suflete moarte
nu din Gogol
ci dintr-un capăt al ființei
în celălalt
număr înainte să respir și
fiecare cuvânt scris dintr-o obligație
sau alta
-mi rămâne bătut în piele și-așteaptă dat
de pomană vreunui surdo-mut
sprijinit de gardul bisericii.
amprente ale oamenilor pe care nu vrem să îi cunoaștem și cicatrici alea oamenilor pe care i-am cunoscut.
RăspundețiȘtergeremi-a plăcut mult asta:
„suflete moarte
nu din Gogol
ci dintr-un capăt al ființei
în celălalt”.
dă senzația de un labirint al sufletului, în care se colindă alte suflete. un suflet al patimilor
poate c-amprentele astea noi se-apucă de spălat cicatricile; măcar atât să facă și ele.
RăspundețiȘtergeresă ai liniște și .. ăă.. mâinile curate, Sergiu. :)