La ce bun că peste ani o să ştiu atât de multe lucruri inutile? Nu te am. Nu ştiu dacă te vreau. Nesiguranţă - dispreţ. Mi se-mpăturesc şi se pliază printre oase temeri. Nu vreau să iubesc altceva. Niciodată n-am fost o persoană care să accepte cu uşurinţă schimbările. Am mizat pe siguranţă întotdeauna şi ştiu că e singurul sentiment de care am o nevoie continuă. Ceva care mă împiedică să clachez. Cineva.
Mi-e dor s-aud o voce obişnuită, dar cum încep să-mi pierd treptat din firesc, prefer să-mi strivesc dorinţele-ntr-un colţişor. Anatomia sună tentant atunci când ai o mare de lucruri înnodate-n minte. Păcat că-n ştiinţele astea prosteşti nu găseşti mai deloc rezolvări utile.
Măcar vremea-mi cântă bine schimbările. Se suprapune perfect zilele astea cu tot ce am - n-am - acum prin mine..
Și continuarea?:)
RăspundețiȘtergerecând o aflu şi eu.
RăspundețiȘtergereContinuarea poate in Mai, cand se mai stabilizeaza si vremea. Aprilie va fi plina de capricii si se va juca cu mintile noastre.
RăspundețiȘtergeresper să se joace doar cu minţile, totuşi :).
RăspundețiȘtergere