Îmi spui că mâine-o să fie bine. Tu nu-ţi imaginezi câte ore-s până mâine. Tu n-ai reuşi să treci nici măcar prin două cu ignoranţa şi umanitatea de care dai dovadă. Pentru că eşti slab. Da, tu. Tu eşti slab. Atât de slab încât uneori mi se izbesc fluturi de pereţii stomacului când te văd. Atât de slab încât mi se taie respiraţia ori de câte ori spui ceva şi mi se-nmoaie genunchii ori de câte ori simt că-mi priveşti în suflet. Şi trist. Şi surd. Şi orb. Da, tu. Îngrozitor de orb. Cei ce n-au văzut lumina zilei niciodată, îţi jur - îţi jur că pot vedea mai bine decât tine.
Şi ştii? Păcat că nu eşti totuşi nebun. Deloc nebun.
Şi ştii? Păcat că nu eşti totuşi nebun. Deloc nebun.
Da, nebunia probabil te-ar fi făcut să-l placi mai mult.
RăspundețiȘtergereNu e vorba de plăcere.
RăspundețiȘtergereOricum, unii pot fi îndeajuns de nebuni cât şi pentru ceilalţi.
Poate-l placi pentru că e slab? :)
RăspundețiȘtergerePersoanele care se aseamănă foarte mult într-un final ajung să se urască.
Poate:).
RăspundețiȘtergereŞi diferenţa naşte ură. Altfel de ură.
nu a innebunit inca pentru ca, de fapt, el este omul obisnuit, omul care-si traieste viata sperand mereu ca ziua de maine va fi mai buna, care inchide ochii sa nu vada adevarul pentru ca il doare. nu ar trebui sa-l judeci pentru asta. nici sa-l certi, nici sa-l condamni...
RăspundețiȘtergerepentru ca de fapt e cat se poate de normal . el este normalul din fiecare dintre noi, care traieste asa cum poate, si ar trebui sa fie multumit ca nu a innebunit inca.
Omul obişnuit descris mi se pare un laş. Laşitatea mă dezgustă.
RăspundețiȘtergereÎn plus, adevărurile despre care vorbesc eu aici nu dor.