luni, 15 octombrie 2012

Mia 1.

Oamenii sînt proşti.

Deşi termenul de "prost" i se păruse întotdeauna mediocru, acum îl folosea des. Se tachina în momentele de singurătate din cauza acestui nou obicei, relativ haios. Închidea ochii şi-şi imagina cum i-ar putea pune pe toţi ignoranţii în halate albe la zid cu numai cinci litere.

Albul o sufoca şi-i intensifica sentimentul de scârbă. Îşi închipuia cum se reflectă imaginea aceea odioasă a blocurilor murdare la ea-n suflet. Se temea că o să se muleze perfect acolo şi că cenuşiul acela respingător o să o bântuie tot restul vieţii.

Îi plăcea să-şi asculte bătăile inimii. Ştia că toate aparţin altcuiva. Zâmbea copilăreşte atunci - măcar inima nu şi-o-nchina pe de-a-ntregul acelui tablou infect.

Mia şi-ar fi dorit să ţipe. Să plângă. Să-şi adune amintirile-n faţa cuiva şi să şi le-aranjeze asemeni unui puzzle. Mia şi-ar fi dorit multe.

4 comentarii:

  1. Oamenii sînt răi, ciudați, proști, egoiști.
    „Îşi închipuia cum se reflectă imaginea aceea odioasă a blocurilor murdare la ea-n suflet. Se temea că o să se muleze perfect acolo şi că cenuşiul acela respingător o să o bântuie tot restul vieţii.”
    De-ai ști cît de des am și eu acest sentiment..

    RăspundețiȘtergere
  2. Când spui "oameni" parcă deja le spui pe toate.
    Sper să nu rămân gri, măcar.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma intreb, daca ar fi sa ne luam dupa judecata lui Mia, cati oameni ar mai ramane pe afara, si nu inchisi in halate albe in cladirile cuvenite celor de teapa lor...Probabil ca prea putini ca sa mai numim lumea asta omenire.

    RăspundețiȘtergere
  4. În judecata sa, nimeni n-ar trebui închis nicăieri.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce gândeşti?