portret

lui A. 
                                                                     
semăna cu o pisică neagră
ninsă
cu povara timpului etern superstiţios
bine înghesuit în blană
uitând mereu lucrurile văzute doar în tonuri şterse de alb, negru
sau gri.

cu toate căile tăiate şi cu toate calendarele pline de vineri şi marţi
respira şi-şi scotea ghiarele doar în câte-o zi
mai norocoasă de treişpe în care
uneori credea că s-a născut

sau că i s-a-ncheiat câte o viaţă.