Deseori incercam cu disperare sa-mi infasor gandurile chinuitoare, sa le ascund. Le acopeream complet si-mi sfidam cu mandrie constiinta. De cele mai multe ori insa, in ciuda succesului meu, particele din asa-zisa mea umanitate se consumau putin cate putin. Matasea, probabil transparenta, aluneca din cauza agitatiei si-a nelinistii ideilor mele care continuau imprudente sa-mi rontaie principiile. Imi priveam astfel dezgustata goliciunea sufletului care mi se parea atat de usor de citit. Tanjeam linistea, zambetul si eliberarea frustrarii. Era o simpla chiromantie.
Acum stiu ca-i al naibii de aiurea sa te simti pierdut, si-mi place cam prea mult sa fug de sentimentul asta!
Starea aia, cînd îți ascunzi gîndurile și cînd te simți cu sufletul gol dă și o oarecare dependență. Ura aia față de toate dă și un sentiment de putere, de megalomanie asupra sufletului.
RăspundețiȘtergereÎmi place blogul tău. :)
RăspundețiȘtergereDa, ai dreptate. Starea aia creeaza intr-adevar dependenta. Ajungi in situatia in care, atunci cand sentimentele isi gasesc loc in sufletul tau, nu mai stii cum sa reactionezi, cum sa le primesti. Ma bucur ca intelegi ce vreau sa spun si-ti multumesc foarte mult. :)
RăspundețiȘtergereNu știu cum să zic mai bine, dar cînd am citit blogul tău am simțit ceia ce simt și eu. Aceleași perioade de luptă cu tine însuți, aceleași momente de căutare a salvării prin dragoste.
RăspundețiȘtergereBaftă mai departe. :)
Am avut si eu stari de astea si pur si simplu le uram si iubeam in acelasi timp.Insa,intr-un final mi-am dat seama ca"imi rontie" umanitatea si imi fura cele mai mici placeri ale lumii,si mi-am revenit treptat.Dar,mai am momente cand intru in starea asta si devin :|.ILYsheep
RăspundețiȘtergerechiar frumos blogu tau :P
RăspundețiȘtergere@LaDie.
RăspundețiȘtergereÎnseamnă că ai avut norocul să nu le poți aprofunda. Eu de exemplu toată viața îmi voi purta depresiile și regretele în urma mea.
Și mai sunt acele momente cînd ele explodează, cînd nu mai ești lucid și cînd orice speranță sau urmă de dragoste pare pierdută. Cît despre micile plăceri ale lumii, ele pot fi obținute din orice stare, dacă știi să o manipulezi.
@LaDie:ILY.
RăspundețiȘtergere@Copilul diminetii: multumesc mult mult. :*
@Sergiu: In legatura cu depresiile si regretele, eu una am invatat sa traiesc cu ele si poate ca le si sunt datoare intr-o mica-mare masura. Depresia-i naspa, dar dezvolta intelectul. :))
si pana la urma cat poti ascunde gandurile?
RăspundețiȘtergereele tot te urmaresc...
@29decembrie: Nu pot spune ca pe mine ma urmaresc gandurile. Cred ca pot spune ca ele fac parte din mine. Fiecare bucatica de regret, de lasitate, de furie, de remuscare, sau de orice altceva, oricat de absurda ar fi, e a mea. E o particica din mine.:) Acum e de-nteles ca fiecare dintre noi incercam sa ne ascundem uneori, avem perioade cand suntem mai introvertiti dar in final, ne revenim. Eu am inceput sa accept totul ca fiind ceva normal. Sper sa fie bine.
RăspundețiȘtergereBafta!
cam aceleasi sentimente le am si eu... azi
RăspundețiȘtergere